Tuesday, October 13, 2009

Niste carti...

Nu stiu daca e o calitate sau un defect, dar nu sunt omul care sa fie impresionat foarte mult de romane ca Parfumul, Ierusalim sau Amurgul zeilor stepei. Nu ca ar fi vreo legatura pe care sa o pot semnaliza intre aceste ultime lecturi, in afara de faptul ca toate mi-au placut, in limite "rezonabile" insa.

Dar sa le luam la rand. Ismail Kadare, in Amurgul zeilor stepei, incearca ceea ce multi si-au propus, si anume sa descrie sufletul unei anume epoci intr-o anume zona, sa il infatiseze aproape organic, tangibil. Reuseste? In mare da, scapa chiar in general de tenta artificiala intrinseca unei initiative de acest gen. Expatul (da, n'avem cuvantul asta, sa nu v-aud) albanez isi gaseste - sau nu, mai degraba - locul intr-o societate a carei atmosfera e prezentata ca opresiva, sufocanta (URSS, anii '50). Lupta pentru pastrarea identitatii, daca nu individuala, nationala (sau chiar balcanica, in cazul protagonistului) e pierduta din start, toti sunt fie sortiti asimilarii, fie isi vad destinele alterate de vartejul sistemului. Incidentul Pasternak e elementul declasantor al furtunii, furtuna care face ca miscarea deja haotica a personajelor sa duca la ciocniri violente. Iar legenda lui Kostantin si a Doruntinei, laitmotiv al laturii "albaneze" a povestii e din ce in ce mai contrastanta cu evenimentele, semn ca nu se poate intampla in lumea zeilor pitici ai stepei.

Daca romanul lui Kadare este un sirop dulce(totusi)-amar(mai ales), Ierusalim de Goncalo M. Tavares e un amestec inecacios dar care te face cumva sa il bei pana la capat. Scris poate pentru a ne face sa fim mai putini siguri pe concepte ca normalitate sau sanity, pentru mine n-a avut chiar efectul asta (ar fi fost cumva redundant). Rezultatul a fost o canalizare a atentiei mai degraba pe planul estetic decat pe cel ideatic. Si rezultatul acesteia, la randul ei, nu a fost neaparat rau. Romanul abunda de evenimente si imagini care ar putea fi socante, dar apar ciudat de natural in context, oferind o experienta sa-i spunem atipica. Insa, spre lauda lui Tavares, aceasta deviere de la normal nu e un selling point - nu e o carte pe care trebuie sa o citesti pentru ca e putin ciudata. Foarte interesant si modul de prezentare a personajelor, neuniform, subliniind parca faptul ca nu putem folosi aceleasi metode, aceleasi instrumente, aceleasi unitati de masura, desi suntem tentati. La fel, suntem tentati sa cautam afirmatii generale, daca nu chiar solutii, iar portughezul nu ne ofera nici una nici alta, ci o lume in care regulile si concluziile bazate (oare?) pe statistica au poate mai putina importanta decat gandurile unui om catalogat ca nebun. All in all, Ierusalimul lui Tavares este o imagine a realitatii care ne arata, printre altele, ca nu poate exista o imagine perfecta a realitatii.

Apropos de imagine a realitatii, de orice poate fi acuzat Jean-Baptiste Grenouille, personajul principal din Parfumul lui Suskind, doar ca nu are una absolut originala nu. Tema centrala, profund simbolica, il plaseaza pe Grenouille pe o traiectorie departe de orice destin accesibil unui om. Legenda (am voie sa-i zic asa, nu?) crestina sta la baza acestui modern Antihrist, paralelele sunt evidente si daca a ramas cineva doar cu povestea unui ucigas (cum aud ca se cheama filmul, nu l-am vazut) ar trebui sa mai incerce sau sa se lase definitiv de sportul asta - cum care, ganditul :D. Nu as vrea sa intru in poveste, e foarte usor sa dezvalui ceva ce ar trebui descoperit citind, voi spune totusi ca Suskind are in primul rand talentul unui povestitor, stie sa creeze si imagini sugestive, stie sa atraga. Si voi mai spune ca, asa cum mentionam la inceput, nu m-a dat pe spate, poate pentru ca e prea frumoasa (cateodata chiar in grotescul ei). Dar o recomand oricui.

P.S. L-am mentionat pe Pasternak, iata aici un articol interesant. Nu stiu daca este adevarat ce se sustine acolo, dar e perfect plauzibil - asta ca sa nu uitam ca masina propagandei functiona de ambele parti ale zidului.

Sunday, October 11, 2009

A tiny fuckup (leapsa)

Mda, mi'am uitat pe alt computer ce urma sa postez (despre carti, in fine, pun maine sau ceva) - asta ar fi fuckupu' - si cum Arana e (aproape) singura pe care o citesc si (aproape) singura care ma citeste, nu pot sa refuz aceasta leapsa.

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?

Intrebat fiind la un interviu cum m-as descrie intr-un cuvant, am ales varianta unsafe sa raspund "tanar". Pentru mine, tineretea reperezinta in primul rand o agilitate a spiritului (stiu, suna fortat, dar there's no other way to say it) care poate foarte bine sa nu tina cont de varsta in sine. Deci, cati ani am? nu stiu, cateodata sunt in kid mode, dar in rest am cati e nevoie :P

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?

Sa nu incerci, clar in ceea ce ma priveste. Succesul e overrated, lumea pune prea mult pret pe rezultat si tinde sa ignore experienta in sine. In plus, orice esec poate fi depasit, dar incertitudinea care apare in cazul in care nu incerci nu are cum sa dispara.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac ?

Unele pentru ca suntem nevoiti de factori exteriori. Altele pentru ca nu ne dam seama. Altele devin lucruri care nu ne plac pe parcurs. Si tot asa...

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut ?

Cateodata da, alteori nu. Dar aproape in toate cazurile mi se pare ca am gandit mai mult si decat am vorbit, si decat am facut. Si nu e neaparat bine.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?

Trecand peste formularea stupida, nu pot sa nu ma intreb ce se intelege prin fericire in context. Pentru ca atatea definitii diferite nu cred ca are vreun alt cuvant. Nu stiu, sa zicem ca as avea destul cat sa supravietuiesc in mod normal... dar variatiile sunt mari. And I like to gamble too.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?

La multi dintre ei pulsul. Din cat e in 0.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?

O combinatie. Sunt unde ma asteptam sa fiu, mai mult sau mai putin. Visele sunt undeva mai sus, sau nu neaparat mai sus, dar in alta parte. Imprejurarile au contat, dar nu la fel de mult ca vointa mea. Deci sunt in zona de mijloc.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?

Adica speranta de viata. Nu. De ce ar fi diferente? Ar trebui sa ma insor mai devreme, sa fac un copil (ca sa fiu sigur ca apuc)? Ar trebui, extrapoland, sa ma grabesc in toate? Nu cred. Intotdeauna am facut ce am simtit, fara sa ma gandesc prea mult la viitor.

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?

Cum sa disociez? In primul rand exista lucruri pe care le faci sau nu, nu poti sa le faci mai bine sau mai rau. Apoi, sigur, celelalte... dar sa aleg intre ele e imposibil. Nu imi place sa fac ceva doar ca sa fie facut, oricum ar iesi, dar cum spuneam mai devreme, mai bine ceva care iese prost decat deloc. Altceva nu am de spus aici.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?

Invata sa privesti, asculti, simti...

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?

Lol. Can I skip this? Nu vad fericirea ca scop in viata, nu vad nici macar inteligenta ca scop in viata. Oricum posibilitatea de a alege implica de la sine inteligenta aici, deci intrebarea nu are prea mult sens.

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai ai amintiri de acum înainte?

Iarasi prost formulata. Presupun ca nu mi se cere sa aleg intre a imi pierde amintirile de acum si pe viitoarele pe de o parte, si a le avea pe ambele pe de alta parte :D Deh, negatiile astea... In fine, as putea trai fara amintirile de pana acum (desi tin la ele, si in plus as face o gramada de prostii daca le-as pierde). Cealalta situatie e greu de imaginat si probabil si mai greu de trait.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum? mai ai amintiri de acum înainte?

Evident. Si da, are importanta. E parte din mine, ca toate celelalte.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?

Cea mai frumoasa? nu stiu. N-am una singura... poate amintirea momentelor in care inventam povesti cu bunica-miu sa imi aduca un zambet pe buze acum. De ce asta? pentru ca rar mai am ocazia sa visez.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?

Da.

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?

I can't pinpoint it, dar se intampla des. Oricum nu ii prea ascult pe ceilalti... mai intersant e cand faci ce te sfatuiesti chiar tu sa nu incerci. Sau cand nu faci ceea ce stii ca trebuie. Si mi se intampla si astea.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?

Acum. Sunt putin racit, nu e greu sa o aud :D

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?

Nu cred ca am asa ceva, partea cu "intotdeauna" nu se prea portiveste. dar au fost si sunt multe, de la chestii minore la lucruri extrem de importante. Si de obicei ma opreste ceva din exterior.

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?

Nu stiu. Sunt multe lucruri pe acre le fac si altii le fac mai rar, mai prost, mai putin sau deloc. Dar de cele mai multe ori ei nici nu isi propun. Cred totusi ca lucrez mai usor cu incertitudini decat majoritatea persoaneleor pe care le cunosc.