Fabrica de fericire

Indopat cu endorfine pentru a supravietui unor dureri la fel de artificiale ca placerile cumparate la reducere, $54.99 pachetul, isi incepe si azi, ca in fiecare zi, ritualul. Samponul cu menthol revitalizant, gelul de dus revigorant (cred ca tot cu menthol), cerealele pline de fibre si laptele degresat, CDul cu muzica relaxanta pentru masina - nimic nu poate lipsi. Cateodata apar si altele - azi e cersetorul de langa parcare, intotdeauna bucuros sa primeasca niste monede in schimbul bomboanelor cu bunatate, desi e mai bogat decat cel care le ofera. Un bonus: discurs motivational al sefului, cumparat proaspat de la fabrica de fericire, sub forma de spray. Ti-ai facut fapta buna, stii ca esti profesionist (sprayul de discurs motivational a avut efectul asta), esti multumit si asta aproape pe gratis. Ziua a inceput bine.

Seara - e luni sau marti sau miercuri sau joi, hai pana la supermarket. Rafturi intregi cu pastile colorate, mergi pana la cele cu gust de filme sau carti. Cele mai bune au arome identic naturale de inteligenta - nici nu-ti dai seama de diferenta si, in plus, sunt mult mai sanatoase decat originalul. Nu prea raman urme, nu prea te doare capul a doua zi, iti si vine greu sa-ti imaginezi cum traiesc acei betivi ai intelectului care folosesc substanta pura. Gata, ai gasit o pastila albastra pe care scrie film si eticheta anunta: film (160mg), aroma de inteligenta light, aroma de melancolie, excipienti. Poate iti iei si o carte (literatura 80mg, aroma identic naturala de imaginatie, excipienti - de data asta nu mai vrei cu inteligenta, bineinteles ca de la prea multa iti poate veni rau totusi... cum dracu' rezista drogatii aia?!).

Sau poate e vineri sau sambata. Bar, club sau carciuma - niciun local care se respecta nu te lasa fara lumanari cu miros de prietenie la mese (ori, daca nu, macar niste esenta de libertate in aparatele de aer conditionat). A doua zi dimineata, cand toate efectele benefice dispar, nu poti scapa de senzatia de emptyness - un vecin ti-a spus ca fabrica de fericire foloseste un ingredient special pentru a o induce, tocmai pentru a crea dependenta. Nu il crezi - trebuie ca are prea mult timp liber si inventeaza tot felul de teorii ale conspiratiei. Cert e ca nu te simti bine, si, tautologic as it is, nu e bine sa nu te simti bine. Fuga la farmacie, afis mare pe un perete: "Incercati noua gama de produse"... Seria se cheama Self-Improvement si a fost creata pe baza leacurilor traditionale, dar cu tehnologie moderna. Pentru ca numai Baba Floarea mai foloseste ceai de dumnezei si alifie de isusi si fecioare-marii.

Mare minune fabrica asta de fericire, in sfarsit stiinta si tehnologia servesc cu adevarat umanitatea.

random thoughts

sudden misanthropic mood
m'a lovit (nu c'ar fi o noutate) gandul ca nooj la suta din sistemele metafizice populare (printre care si toate alea religioase) spun ca daca faci chiar totul cum trebuie - si de cele mai multe ori ti se spune clar ca nu poti - vei fi fericit
si ala e scopu pentru care faci toate alea
brainwashing
pe cand we, the soul of the earth (cum zice cantecu' :P ) ne chinuim - sau ne vine natural - sa facem ce stim noi ca trebuie si sa ne tinem de valorile noastre fara sa asteptam vreun reward
dar cateodata e frustrant
si io's mahmur
si nu e bine
ca tre sa beau mult azi
da ma repar pana atunci
hopefully imi trece si mizantropia
mi se intampla rar, dar cateodata aproape invidiez oile
te'a dat afara de la munca, te'a parasit iubita si inundatiile ti'au luat casa, da' dumnezeu o sa te ajute
sau altefl, oricum erai prost platit, aia era o curva si casa era cam darapanata
for all our intellectual prowess, we don't have that luxury
si nic nu-l vrem in mod normal
da na

1001 books you must read before you die

In general nu suport blogurile oamenilor care, cum vad ceva "comentabil" (stiu, nu exista cuvantul - ar trebui) pe strada, la teve, on teh internetz se apuca sa scrie. Critic si superior, de cele mai multe ori, pentru ca e mai usor sa injuri decat sa lauzi, pentru ca prinde mai bine. Eh, tocmai din acest motiv mi-a luat ceva sa ma hotarasc sa abordez subiectul de fata, desi ma roade de ceva vreme.

Probabil stiti despre ce e vorba:
1001 Books You Must Read Before You Die is a literary reference book compiled by over one hundred literary critics worldwide and edited by Peter Boxall, an instructor of English at Sussex University, with an introduction by Peter Ackroyd. Each title is accompanied by a brief synopsis and critique briefly explaining why the book was chosen. Some entries have illustrations.
(wikipedia)
A aparut si la noi in librarii, in limba romana, lista se gaseste pe net (aici de exemplu). Cand am data prima oara de carte, am inceput sa o rasfoiesc de la coada spre cap si dupa un numar aparent interminabil de pagini am vazut ca sunt inca dupa 1990. Apoi am deschis cartea fix la mijloc si anul era 1955. Iata si niste numere: 69 de carti aparute dupa 2000, 785 dupa 1900, doar 12 pre-1700. Revoltat, am obiectat ca asa ceva nu iti poate oferi o imagine macar corecta, daca nu completa, a literaturii. Nici macar o imagine a literaturii momentului, pentru ca, la fel ca in orice arta, fiecare autor e influentat, mai mult sau mai putin, de predecesorii sai. Se poate citi un roman si fara context, dar experienta nu mai este aceeasi. Ca sa nu mai spun ca nu mi se pare in regula faptul ca sunt mai multe carti de Paul Auster (who the fuck is Paul Auster, no really, stiu cine e, am incercat ceva, nu mi-a placut dar sa zicem ca sunt eu nebun - de aici pana la a fi scris 6 din cele mai importante carti ever e insa cale lunga) decat de Thomas Mann sau Dostoevsky, spre exemplu. Si as putea sa mai insir...

Numai ca la un moment dat mi-am dat seama pentru cine este facuta lista. Pentru aceiasi oameni carora le sunt adresate cele cateva paragrafe de pe ultima coperta a unei carti. Cel pentru care conteaza ce spune The Times despre romanul pe care intentioneaza sa-l cumpere. Tanarul intelectual (primul impuls a fost sa pun acest cuvant intre ghilimele) care are acasa doua rafturi de carti, toate lucioase si noi, cel care colinda librariile ca sa vada ce a mai aparut. Pentru el, literatura incepe cu Salman Rushdie si se termina cu Ian McEwan (nu ca as avea ceva cu acesti autori in sine). Probabil a citit si 1984, in colectia Polirom si The Picture of Dorian Gray, ca Oscar Wilde a fost si va fi intotdeauna la moda (iarasi, nu am nimic cu el). Mai departe in timp nu prea s-a dus, a incercat ceva de Hamsun poate, nu i-a placut dar nu va recunoaste asta in veci. Nu vede niciun sens in a se apuca de Divina Comedie sau de Iliada, prea putin il intereseaza ce citeau autorii pe care ii citeste el. Vrea o picatura de filosofie diluata intr-o ciorba de farmec si intamplari socante. Vrea in mod obligatoriu sa fie surprins, dar nu tine neaparat sa gandeasca. Nu e in stare sa-ti spuna de ce i-a placut o carte, mai departe de "e foarte frumoasa", "m-a impresionat" si "are un stil aparte".

Si nici macar n-ar fi groaznice toate astea, ba chiar as zice ca e un bun punct de plecare, cu conditia ca dezvoltarea sa nu fie unidirectionala. Numai ca acest tanar intelectual, voluntar sau nu, incepe sa isi dea aere. "Cum, n-ai citit nimic de Houellebecq?" si se vede ca te respecta ceva mai putin. Fereasca sfantul sa te dovedesti nepregatit in a lauda ultima aparitie din Raftul Denisei sau sa spui ceva de rau despre colectia Polirom. Si, mai important, daca reuseste totusi sa articuleze ceva despre filosofia din spatele ultimei carti citite, sa nu cumva sa te aventurezi sa-i explici ca nu e deloc o noutate - iti va demonstra fara echivoc ca gresesti, pentru ca nu cunosti fenomenul. Si daca reusesti cumva sa il pui intr-o postura mai putin comoda - aproape intotdeauna se poate cu Liiceanu sau Patapievici, personajul nostru ii lauda invariabil, dar de cele mai multe ori nu a citit nimic de ei, in afara de vreun articolas - va replica intotdeauna cu vesnica intrebare "Dar tu l-ai citit pe x?"

Spiritul vremii

We deny normality, trample morality
Behemoth - Decade ov Therion

Cristi (3/20/2008 11:05:41 AM): am vazut aseara zeitgeist
Liviu Gligor (3/20/2008 11:05:45 AM): aha
Cristi (3/20/2008 11:05:51 AM): l-ai vazut?
Liviu Gligor (3/20/2008 11:06:18 AM): nope

Si nici intre timp nu l-am vazut, dar nu asta conteaza, pentru ca discutia a ajuns la :

Cristi (3/20/2008 11:11:51 AM): in schimb chestia asta mi se pare interesanta: http://en.wikipedia.org/wiki/Moral_Zeitgeist
[...]
Cristi (3/20/2008 11:28:57 AM): de Moral_Zeitgeist ce zici?
Liviu Gligor (3/20/2008 11:29:02 AM): ce sa zic?
Liviu Gligor (3/20/2008 11:29:08 AM): nu spune mai nimic acolo
Cristi (3/20/2008 11:29:14 AM): ai citit?
Cristi (3/20/2008 11:29:17 AM): da spune putin
Cristi (3/20/2008 11:29:49 AM): ma rog ideea e ca evolueaza chestia
Liviu Gligor (3/20/2008 11:29:56 AM): evident
Cristi (3/20/2008 11:29:57 AM): desigur e logic
Cristi (3/20/2008 11:30:27 AM): intrebarea e acolo la sfarsit, cu moral absolutism
Cristi (3/20/2008 11:30:32 AM): Moral absolutism, which suggests that actions are either morally right, acceptable, or wrong, regardless of the context, may be incompatible with the moral Zeitgeist depending on whether it is taken to say that actions are morally right, acceptable, or wrong based on the opinions of the masses, which implies incompatibility, or that shifts in the Zeitgeist are shifts in the knowledge of morality, which does not. This latter version of the Zeitgeist model actually implies absolutism, though the only known source of moral knowledge is biological instinct.
[...]
Cristi (3/20/2008 11:33:12 AM): unde ne situam noi acum?
Cristi (3/20/2008 11:34:07 AM): adica e improbabil sa fim sus de tot, deci probabil suntem pe undeva la mijloc, si atunci te intrebi: ce actiuni care acum par normale ar parea imorale in viitor?
Cristi (3/20/2008 11:34:50 AM): si a doua, daca e intradevar progres
Liviu Gligor (3/20/2008 11:35:49 AM): progres spre ce?
Cristi (3/20/2008 11:36:17 AM): nu conteaza spre ce, daca morala care e mai noo e mai buna decat aia mai veche
Cristi (3/20/2008 11:36:30 AM): io nu-s sigur
Liviu Gligor (3/20/2008 11:36:42 AM): n-are cum sa fie mai buna sau mai rea
Liviu Gligor (3/20/2008 11:36:53 AM): pentru ca binele e definit de morala
Cristi (3/20/2008 11:37:03 AM): da, bine
Cristi (3/20/2008 11:37:24 AM): ideea e ca daca e mai buna pentru oameni, cum s-ar spune pentru societate...
Liviu Gligor (3/20/2008 11:37:36 AM): mai buna in ce sens?

Bun, deci eterna intrebare "ce e binele?", de care nu as vrea sa ma ocup acum, dar e imposibil sa o eviti cu totul. Evident, etichetele de bine si rau le poti pune unde vrei. Bine, e un fel de a spune "poti", pentru ca multi oameni d'abia reusesc sa le mute cativa milimetri pe cele oferite generos de societate. Dar probabil nici nu incearca...

Cristi (3/20/2008 11:37:37 AM): ceea ce probabil asa e, ca se transforma societatea
Cristi (3/20/2008 11:37:44 AM): si in functie de ea si morala
Liviu Gligor (3/20/2008 11:37:54 AM): asta da
Cristi (3/20/2008 11:38:51 AM): mai buna in sensul in care oamenii sunt mai fericiti cu ea decat cu alta
Liviu Gligor (3/20/2008 11:39:35 AM): pai si fericirea asta e legata de morala
Cristi (3/20/2008 11:40:04 AM): nu vorbesc de feedback aici
Liviu Gligor (3/20/2008 11:40:06 AM): adica morala iti spune in mare ce tre sa se intample ca sa fii fericit
Cristi (3/20/2008 11:40:22 AM): asta e feedback
Liviu Gligor (3/20/2008 11:40:26 AM): bine, asta in conditiile in care vorbim de morala ta
Liviu Gligor (3/20/2008 11:40:29 AM): nu

Feedback e doar in cazul in care vorbim de o morala neindividuala sau daca morala e ceva exclusiv rational, fara suport in realitatea interioara. Bine, aici era vorba mai ales de primul caz, acel Zeitgeist referindu-se in primul rand la societate. Dar chiar si in cazul asta, cum spuneam mai devreme, pentru multa lume, poate chiar majoritatea, morala este cea luata de-a gata, ajungand des pana la situatii aberante in care se construiesc structuri interioare pentru a sustine aceasta morala. Lesne de inteles, idealul (asa cum il vad eu) este tocmai invers - morala trebuie sa se bazeze pe ce suntem noi.

Cristi (3/20/2008 11:40:31 AM): de fapt morala e construita astfel incat tu sa fii fericit
Liviu Gligor (3/20/2008 11:40:36 AM): nu
Cristi (3/20/2008 11:40:43 AM): ca de-aia se transforma
Liviu Gligor (3/20/2008 11:41:06 AM): se transforma ca sa functioneze cu transformarile societatii
Cristi (3/20/2008 11:41:06 AM): tu sa fii fericit intr-o anumita societate
Liviu Gligor (3/20/2008 11:41:14 AM): n-are treaba cu fericirea individuala

Din nou, individ versus societate, morala impusa versus morala interioara. Daca ceva imoral te face fericit, inseamna (presupunand ca nu doar ti se pare ca te face fericit) probabil ca morala e defecta, dar aici incepe o alata discutie - despre ce inseamna fericirea de fapt. Ma voi rezuma la a spune ca ar trebui sa fie macar o armonie aproximativa intre morala, bine, fericire and so on, macar la nivel individual.

Cristi (3/20/2008 11:41:15 AM): da
Cristi (3/20/2008 11:42:07 AM): morala e construita astfel incat societatea sa fie stabila, iar daca oamenii e fericiti societatea e mai stabila
Liviu Gligor (3/20/2008 11:42:33 AM): "oamenii e fericiti "
Liviu Gligor (3/20/2008 11:42:39 AM): vrei sa zici cel mult senini
Cristi (3/20/2008 11:42:42 AM): pai da
Cristi (3/20/2008 11:42:43 AM): nu e?
Liviu Gligor (3/20/2008 11:42:46 AM): "multumiti"
Cristi (3/20/2008 11:42:51 AM): ma rog
Cristi (3/20/2008 11:43:08 AM): io nu vorbesc aici de faptul ca unu sufera din dragoste
Liviu Gligor (3/20/2008 11:43:13 AM): plm
Liviu Gligor (3/20/2008 11:43:14 AM): nu
Cristi (3/20/2008 11:43:37 AM): ci ca pot sa-si manifeste, pot sa ajunga acolo fara sa dea de alte oprelisti artificiale ale societatii
Liviu Gligor (3/20/2008 11:43:59 AM): ce sa-si manifeste?
Cristi (3/20/2008 11:44:13 AM): fericirea
Liviu Gligor (3/20/2008 11:44:18 AM): lol
Cristi (3/20/2008 11:44:23 AM): adica ca au aceasta posibilitate, nu ca o fac
Liviu Gligor (3/20/2008 11:44:33 AM): nu amesteca fericirea individuala cu societatea, for fvkk's sake
Liviu Gligor (3/20/2008 11:45:20 AM): eniuei, in orice societate morala tre' sa fie ceva mai rigida decat ar fi posibil

As vrea sa ma opresc putin la ultima afirmatie. In primul rand pentru ca este eliptica, ba chiar prost formulata - ce am vrut sa spun acolo este ca trebuie sa fie mai putin flexibila decat ar putea sa fie. In cazul unei morale personale, relevanta unor concepte ca rigiditate, deschidere etc. este minora, in cazul variantei colective insa lucrurile se schimba radical. Iar o morala care nu ii face pe oameni (in majoritate) sa se simta cat de putin constransi este buna doar pentru cei care stiu ce sa faca cu libertatea lor, iar aceia sunt oricum cei care nu prea dau doi bani pe ce le spune societatea anyways. Problema apare pentru ca oamenii "liberi" apar, mai devreme sau mai tarziu in viata lor, tot din randurile turmei, iar o morala permisiva face mai putin dezirabila dezertarea din aceasta turma. It's not pretty, dar asa e - foarte putini dintre noi au puterea si dorinta de a fi indivizi fara sa fie impinsi de la spate de pasiunea pentru ceva interzis de societate.

Cristi (3/20/2008 11:45:29 AM): trebue sa faci o legatura intre ele
Liviu Gligor (3/20/2008 11:45:39 AM): nu tre
Cristi (3/20/2008 11:46:52 AM): pai da omu traieste in societate, si daca din cauza ei el nu are ce manca, probabil ca nu are cum sa ajunga sa fie la un moment dat fericit
Liviu Gligor (3/20/2008 11:47:07 AM): nu vorbim de cazuri extreme aici
Liviu Gligor (3/20/2008 11:47:32 AM): crezi ca io nu pot sa fiu fericit intr-o societate de kkt?
Cristi (3/20/2008 11:47:34 AM): da mah, dar chestia se aplica in mai mica masura si in cazuri normale
Liviu Gligor (3/20/2008 11:47:54 AM): uite exemplul concret de acum
Cristi (3/20/2008 11:48:04 AM): dar e mai greu sa fii fericit intr-o societate de kkt decat in una mai buna
Liviu Gligor (3/20/2008 11:48:11 AM): nu neaparat
Liviu Gligor (3/20/2008 11:48:17 AM): si revolta e o chestie misto
Cristi (3/20/2008 11:48:46 AM): pai aia e direct legata de optimismul aparitiei a ceva bun in locu a ceva naspa
Liviu Gligor (3/20/2008 11:48:53 AM): nu neaparat
Cristi (3/20/2008 11:49:14 AM): poate pur si simplu esti gica contra
Cristi (3/20/2008 11:49:16 AM): sau ce?
Liviu Gligor (3/20/2008 11:49:25 AM): nu mah
Cristi (3/20/2008 11:49:28 AM): da, exista si un astfel de instinct
Liviu Gligor (3/20/2008 11:49:35 AM): nu e vba de instinct
Liviu Gligor (3/20/2008 11:49:48 AM): de a fi rebel fara cauza
Cristi (3/20/2008 11:50:13 AM): tu vrei sa zici ca poate o anumita situatie rea te face pe tine mai bun
Liviu Gligor (3/20/2008 11:50:44 AM): nu neaparat.. vreau sa zic ca tu poti fi bun chiar si daca situatia e rea
Liviu Gligor (3/20/2008 11:51:24 AM): adica..e bine si accepti, e rau si te opui.. tot aia e din punctul de vedere al personalitatii tale
Liviu Gligor (3/20/2008 11:52:16 AM): bine, cu un oarecare plus pt revolta, ca implica ceva curaj

Refuzul e un pas crucial in formarea noastra ca indivizi si imi vine foarte greu sa cred ca exista situatii in care sa ajungi la ceea ce esti cu adevarat (si nu just a faceless android) fara sa fi trecut cel putin o data prin asa ceva. Chiar ignorand faptul ca ce e bun pentru mase e imposibil sa fie bun pentru om, chiar gandind utopic mi se pare ca lipsa unor dragoni cu care sa te lupti nu poate fi un lucru bun. Desigur, nu e bine nici ca dragonii sa fie prea mari si prea multi, iar tu sa nu ai nicio sansa.

Cristi (3/20/2008 12:01:47 PM): era un nene in africa care alerga pana la scoala cu cartile in mana, ca scoala era departe, si a ajuns mare campion mondial la atletism, si inca mai tine mana cum ar fi tinut-o daca avea carti in mana
Cristi (3/20/2008 12:02:08 PM): daca avea scoala aproape era mai nasol
Cristi (3/20/2008 12:02:26 PM): bine, faptul ca a ajuns campion mondial nu stiu daca e un lucru "bun"
Cristi (3/20/2008 12:03:03 PM): dar poate se aplica si la intelect, ca daca esti pus in situatii mai delicate il dezvolti mai mult, daca stai si vegetezi ajungi american
Liviu Gligor (3/20/2008 12:03:11 PM): exact
Cristi (3/20/2008 12:03:22 PM): dar deh, poate nici inteligenta nu e un lucru "bun"

N-am de unde sa stiu ce e binele absolut, dar inteligenta e o unealta si in orice (da, orice) situatie e "bine" sa ai o unealta cat mai buna. Un scop in sine, insa, nu cred ca e...

Bikin' Bucharest

9 si ceva dimineata, cobor cu un hanorac pe mine (nu-s mai mult de 10 grade). Incalec, iar sunt pe foaia mare, pinionul 5, iar am uitat sa schimb cand m-am oprit... nevermind. Infig castile in urechi, dau drumu' la... ce-avem azi? Hour of Penance - bun asa. Imping in pedala, ma ridic in sa, pornesc usor (noroc ca e un pic de panta) si dau sa intru pe Rahova. Numa' ca un cretin a si-a parcat duba fix pe colt si nu vad ce vine, ceea ce n-ar fi o problema daca alt cretin nu si-ar fi parcat Dacia simetric, pe celalalt colt, obligandu-ma sa ies destul de mult in strada. Imi bag picioarele, ii dau inainte, sa ma injure aia, doar n-o sa stau sa astept o luna. La prima intersectie incearca sa faca unu' dreapta peste mine, prin mine, nici eu nu stiu cum, nu il las, ma injura probabil dar nu il aud ca-mi urla brutalitatile in casti. O sina de tramvai, inca una, inca... - trec peste vreo 5-6 cu ceva viteza, nu-i bine pentru incheieturile mele, nici pentru animalu' de dedesubt dar rezistam amandoi. Ah, acum sunt langa denivelarile alea pe care am cazut in vara dar nu-i niciun pericol, pentru ca merg cu 8 km/h, cu un picior pe jos si cu o mana aproape frecandu-se de masinile din stanga. Ok, scap de asta, la stop imi scot hanoracul si il pun pe ghidon - e mult prea cald, chiar daca imi lacrimeaza ochii de la vant. Din cateva pedale ajung la Economat si la obisnuitul cretin care vrea sa faca stanga (de data asta) prin sau peste mine - de data asta il las, ca n-am de ales. Bag mare, urmeaza coborarea, schimb repede pe 3-6, apoi 3-7 pentru a schimba in doua secunde la loc, trebuie sa urc pe trotuar. Care trotuar e pavat, ceea ce nu ma incanta. Nu prea conteaza totusi, a sapat cineva si aici, trebuie sa cobor in strada, dar dupa ce trece asta... si asta, si inca vreo 15. La intersectie merg inainte si ii aud claxonul disperat al celui din stanga care intentiona sa faca dreapta, desi ala din urechi bate ca maniacu'. Bordura trotuar bordura jos bordura si tot asa pana la 11 iunie unde ma bag cam aiurea si trebuie sa astept in mijlocul intersectiei. Trec repede prin Piata Unirii, am noroc la semafoare, urc pe Coposu si apoi intru in jungla. Stradute inguste, cu gropi si tramvaie, piatra cubica si masini parcate aiurea. Brutal death is good, brutal death is God si cu ajutorul lui scap, bine ca nu mi s-a intamplat ca saptamana trecuta sa uit sa-mi incarc acumulatorul si sa raman fara muzica la 10 minute de casa. Barbu Vacarescu ceva mai ok... dar ma apropii de locul ala... acum am ajuns, ii vad, peste 10 caini, seamana cu totii, I think they're family. Ma pregatesc, accelerez, trec printre ei, se sperie, unul da sa sara dar se razgandeste, cativa fug dupa mine da' in cateva secunde sunt mult in urma. Pipera si trec de 10 km, fac stanga aiurea, trec printr-o balta care n-avea ce sa caute, evit niste caini,intru in curte, ma dau jos, o leg, scot ciclocomputeru', scutur hanoracul care se frecase putin de roata si urc.

Vreo 6 seara, cobor cu un hanorac pe mine (sub 10 grade), dezleg, pun computeru', incalec - foaia mare, pinionu' 5... ma-sa. Casti, muzica... ies in Floreasca, e liber, merg fara maini apoi le pun pe ghidon pentru ca urmeaza coborarea. 3-6, 3-7 whoooooooooo franaaaaaaaaaaaaaaaa groapa futu'i pastele ma-sii, sunt inca in sa dar zdruncinat, schimb aproape pe loc si merg mai departe. Din nou in jungla dar parca e ceva mai ok acum, better choice of route probabil ca altfel n-ar avea vreun sens, numa' ca mi-e cald si trebuie sa-mi dau jos hanoracul. Polona, spre Arthur Verona dar o iau pe o strada care nu stiu cum se cheama, doar ca trece pe langa ambasada SUA, drept pentru care e blocata, futu'i in cap de capitalisti imperialisti si ce mai spunea tata Stalin... in fine, Batistei, alta straduta, Rosetti bla bla. Imi bag calul cu ceva dificultate intr-o curte, il leg, scot ala. Bereeee.

23.49, ies cu hanoracul in mana, usor nesigur pe pasii mei, dezleg bestia, incerc de vreo 3 ori sa ma urc, reusesc pana la urma. Daca pasii imi erau nesiguri, rotile se duc exact pe unde le spun eu... numai ca nu intotdeauna le spun ce trebuie. Nu, de data asta nu trec milimetric pe langa vreun nebun (sau eu eram nebunul?), e cam pustiu pe strazi. Urc dealul repede, dar nu stiu cat de repede, nu focusez chiar bine pe computer, chiar si dupa ce am dat deoparte hanoracul. Home, sau aproape, trebuie sa intorc aici dar nu ma lasa asta... ba da ma lasa, n-are nicio treaba cu mine - ce naiba, doar nu-s beat. Jos, o apuc cu dreapta si cu stanga deschid usa, o urc cele 2 etaje si ma gandesc ce bine ar fi sa am lift. Intru, o bag in balcon, ignor dara de noroi (unde naiba l-am mai gasit?) pana ma pune mama sa sterg... si ma duc sa dorm.